You are currently browsing the category archive for the 'training' category.
Pe fondul din ce in ce mai accentuat al crizei economice, companiile cauta sa isi reduca cheltuielile pentru a putea supravietui. In aceste conditii companiile au “taiat” bugetele pentru trainingul extern apeland mai mult la cel intern daca acesta exista.
O alta schimbare extrem de utila o reprezinta orientarea din ce in ce mai mult pe eficienta training-ului. Cand spun eficienta nu ma refer neaparat la bani ci ma refer la ceea ce aplica participantul la o luna dupa curs, ce invata el si cum se regaseste in comportamentul lui, in rezultatele sale mai tarziu ? Majoritatea actiunilor departamentelor de training din ultima perioada, par sa se invarta in jurul eficientei programelor livrate …asta pentru a nu fi pus in situatia ca manager de training sa ti se ceara sa renunti la anumite cursuri pentru ca nu poti dovedi/masura ca aduc valoare business-ului. In perioada anterioara de multe ori cantitatea era cea care era raportata cel mai des.
O gasesc utila, pentru ca acum jumatate de an livram un curs si singura metoda de evaluare pe care o realizam era legata de evaluarea reactiei participantilor. De cele mai multe ori, reactia oamenilor era una pozitiva. Din pacate, masurarea eficientei trainingului se oprea aici si nu continua dupa curs. Nu evaluam deloc daca participantii chiar aplica in munca lor ceea ce au invatat la curs. Iar daca acestia nu aplica deloc cele invatate, ei bine asta nu insemna altceva decat ca primeam un feedback excelent pentru un training ce nu isi atingea obiectivele.
Cred ca aceasta criza aduce si lucruri bune…nu iti mai permiti ca si companie sa iti trimiti angajatii la un curs doar sa se distreze sau sa ii motivez. Situatia curenta pune presiune si pe
- managerii de departamente care vor trebui sa fie mult mai responsabili in ceea ce priveste dezvoltarea angajatilor lor;
- angajati care vor trebui sa demonstreze ca un anumit curs a avut impact asupra lui si ca rezultatele sunt favorabile
Probabil ca situatia curenta va face si o separare a companiilor ce ofera training de calitate cu impact in business ce poate fi masurat si companii care ofera training de dragul de al oferi.
articol preluat din presa…scuze ca e in engleza dar nu am avut timp sa il traduc
Washington DC Metro Station on a cold January morning in 2007. He played six Bach pieces for about 45 minutes. During that time approx 2 thousand people went through the station, most of them on their way to work. After 3 mins a middle aged man noticed there was a musician playing. He slowed his pace and stopped for a few seconds and then hurried to meet his schedule.
4 mins later the violinist received his first dollar: a woman threw the money in the till and, without stopping, continued to walk.
6 minutes, a young man leaned against the wall to listen to him, then looked at his watch and started to walk again.
10 mins: a 3 year old boy stopped but his mother tugged him along hurriedly, as the kid stopped to look at the violinist. Finally the mother pushed hard and the child continued to walk, turning his head all the time. This action was repeated by several other children. Every parent, without exception, forced them to move on.
45 minutes; the musician played. Only 6 people stopped and stayed for a while. About 20 gave him money but continued to walk their normal pace.
He collected $32.
1 hour; he finished playing and silence took over. No one noticed. No one applauded, nor was there any recognition.
No one knew this but the violinist was Joshua Bell, one of the best musicians in the world. He played one of the most intricate pieces ever written, with a violin worth $3.5 million dollars. Two days before Joshua Bell sold out a theater in Boston where the seats averaged $100.
This is a real story. Joshua Bell playing incognito in the metro station was organized by the Washington Post as part of an social experiment about perception, taste and people’s priorities. The questions raised: in a common place environment at an inappropriate hour, do we perceive beauty? Do we stop to appreciate it? Do we recognize talent in an unexpected context?
One possible conclusion reached from this experiment could be:
If we do not have a moment to stop and listen to one of the best musicians in the world playing some of the finest music ever written, with one of the most beautiful instruments …. how many other things are we missing?
For the full story and videos: http://www.washingtonpost.com/wp-dyn/content/article/2007/04/04/AR2007040401721.html
unul dintre managerii nostri si-a angajat un om in echipa, care dupa perioada de proba nu avea rezultate satisfacatoare. Prima decizie a acestui manager a fost accea de a renunta la om si de a incepe cautarea unu nou membru al echipei.
hotarat sa isi puna planul in aplicare managerul isi informeaza superiorul de decizie, iar acesta ii propune o alta solutie, o noua perioada de proba angajatului in care sa iise seteze noi obiective. desi i se parea o pierdere de vreme, managerul accepta solutia si il cheama la o discutie in 3 pe angajatul “problema”.
discutia e condusa de catre managerul superior, care ii transmite de mai multe ori pe parcursul discutiei ca el vede potentialul imens pe care acesta il are, si ca asteapta mult mai mult de la el in perioada urmatoare. “daca nu am avea incredere in potentialul tau, nu am mai fi avut aceasta discutie si deja ne-am fi strans mainile si ne uram noroc”, cu aceasta fraza s-a inceiat discutia.
ce s-a intamplat? “angajatul problema” a devenit unul din cei mai buni si mai eficienti din acel departament, realizand sarcini pe care initial managerului lui, nu credea ca le poate face.
cand recrutam un om, il recrutam pentru potential iar toti oamenii cred ca au potentialul sa faca orice..cu conditia sa “VREA”:). Gerard O’donovan spunea ca potential-commitment=0.putini oamenii cred in potentialul tutror oamenilor lor iar exemplul de mai sus arata ca felul in care discuti cu oamenii, le construiesti increderea in ei este extrem de important
un test ce poate fi folosit in training, te rog numara pe perioada vizionarii clipului cate pase realizeaza echipa in alb. enjoy…
discursul unui coach
