You are currently browsing the category archive for the 'kara' category.
Kara creste, are deja un an si o saptamana..este superba ..odata cu cresterea apar si situatiile mai dificile. Incepe sa isi dezvolte personalitatea iar cine spune ca copii mici nu santajeaza se inseala amarnic. Cand face o prostie si stie sigur ca este o prostie are un zambet total diferit de restul…care te topeste si incepi sa razi dar asta nu ajuta:)
In cele 3 saptamani de concediu, am vazut cat de smechera este in anumite momente, momente in care face doar ceea ce vrea ea, cand vrea…daca vrea sa planga pai plange….Poate ca este o etapa normala a dezvoltarii copilului, ceea in care constientizeaza faptul ca, cu un zambet castiga tot. As zice ca e rasfatata…si nu are cum sa nu fie..e un copil superb…iar eu cum stau acasa cam putin o rasfat probabil cel mai mult.
E mai greu decat orice curs pe care l-am tinut…Kara uneori e probabil cel mai dificil participant pe care l-as fi putut avea la o sesiune de training. Citeam pe un site al unei companii care ofera curs de parenting, declaratia unui trainer, de fapt era o ea, care spunea ca a aplicat multe lucruri din trainingurile pe care le sustine cu copii ei. Pentru mine e greu de crezut cum anume reuseste asta..eu incerc cu Kara de mica coaching, training…si va spun sincer sunt momente in care NU merge….:) poate cand incepe sa priceapa mai mult..cand e mai mare da sunt de acord ca pot fi folosite cu succes..dar cand e asa de mica…
Trebuie sa recunosc ca psihologia copilului este mai complicata decat credeam…stiu ca este o fiinta diferita de noi, cu nevoi diferite, preferinte diferite si ca noi trebuie sa ne adapatam..dar sunt momente in care nimic nu pare sa functioneze…
Oricum..asta este unul din obiectivele mele dezvoltare personala pentru perioada viitoare…acum citesc ceva informatii despre cursurile de parenting care vad ca au loc in Bucuresti mai ales…si caut si ceva carti…sa vedem ce voi gasi….
In concediul acesta am descoperit-o din nou pe Kara, cand spun am descoperit-o adica am stat cu ea acasa de cand s-a trezit pana cand a adormit pentru ca in rest fie nu eram deloc acasa fie eram la birou pana la 5.
A fi tata este un sentiment unic atat de frumos…iubesc zambetul ei dimineata cand se trezeste si ma asteapta in pat in genunchi aruncandu-se in bratele mele…apoi iesim din camera usor de dupa perete si facem cu-cu..bau catre mama in timp ce izbuncim in ras. Partidele de joaca sunt acum din ce in ce mai frumoase, ne batem cu perne mergem amandoi de-a busilea prin casa sau ne aruncam impreuna pe perina sau pe ursulet.
Imi vine sa o mananc sa o strang atat de tare in brate sau sa o musc..dar aici ea mi-o ia inainte..ma prinde de mana si ma musca cu drag desi doare al naibii…Invata noi lucruri in fiecare zi, face unele gesturi pe care le-a vazut la televizor iar noi ne miram de unde le stie…Cand bea laptele este momentul probabil ce mai linistit dar si cel mai emotionant..o auzi cum targe din sticla ursuletul este peste ea si il mangaie iar ochii sunt intredeschisi….viata este mult mai frumoasa cu ea in casa si mult mai plina de energie si de distractie.
De vreo 2 saptamani a inceput sa vorbeasca non stop in limbajul ei e cel mai frumos glas pe care l-amauzit vreodata…nu inteleg nimic din ce spune dar felul in care vorbeste ma topeste…
Sunt si lucruri care ne pun in cumpana pentru ca si noi invatam ce inseamna sa fii parinte. Ne dam seama ca devine un pic rea si rasfatata si acum cu Dana incercam sa vedem care sunt optiunile cum putem sa o educam..cred ca perioada care urmeaza nu este dar o perioda frumoasa este si una plina de provocari legate de felul in care noi ca si parinte va trebui sa rectionam cand mananca hartie, cand umbla la priza sau cand are mici crize de plans…asta este provocarea noastra..cum facem ca fetita noastra sa nu devina o rasfatata peste masura…
Bah ceea ce nu reusesc sa inteleg este motivul pentru care, printre primele lucruri pe care parintii ii invata pe copii, este acela de a arata unde se afla pasarica/ puta. Imi aduc aminte ca si ai mei se bucurau cand sora-mea arata unde este puta…si ma uit in jur acum in 2009 si vad oameni cu copii care sunt atat de mandri ca copilul lui a aratat tuturor unde este puta. Si parintii rad si copilul rade si sta cu mana la puta..hahahah cate lucruri stie copilul meu…
Poate sunt eu de vina dar nu inteleg ce e asa interesant si de unde atata mandrie in tine cand copilul tau arata ca stie unde e pasarica..parca sunt mai mandri de ei ca arata asta decat ca au inceput sa mearga…e ceva ce eu nu reusesc sa inteleg…sau oate ca este un lucru bun daca noi cand eram mici parintii nu prea vorbeau cu noi lucruri despre sex atunci pe copilul meu il invat de mic:). Si nu cred ca este un lucru rau, totusi copilul invata ceva nou dar nu inteleg motivul pentru care majoritatea copiilor sunt rugati in public sa arate unde-i pasarica….
De multe luni si nu i-am mai dat Karei sa pape lapte tot mami a facut asta, asa ca acum in concendiu am vrut a fac asta pentru a o lasa pe mami sa mai respire. Aceasta a fost intentia initiala iar acum dupa 2 zile sunt mort dupa momentul asta…Kara este atat de dulce si simti cat este de dependenta de noi..cu ochii inchisi cu mana pe Alfie ursuletul ei de plus, trage din sticla de lapte. Cu cat trage mai mult cu atat ochii se inchid si mai mult.
Manuta ei mica si delicata atinge ursuletul si incearca sa ii impleteasca blana…cu ochii ma cauta vrea sa stie ca sunt acolo, din cand in cand ofteaza, este un sentiment minunat pe care il simt in acele clipe..imi place sa ii studiez corpul sa ii vad miscarile ma abtin cu greu sa nu o pup sau musc dar stiu ca se va trezi si apoi e bai:)
Pe la jumatea sticlei se opreste si maraie..o iau in brate si apoi o asez din nou pe pat se intinde catre mine si vrea sa imi atinga parul..cu mana in parul meu terminam sticla..apoi o pun direct in patutul ei. Cum atinge patul cu o mana il cauta pe alfie, dupa ce l-a gasit reasulfa usurata si adoarme..somn usor tati. Ies din camera altfel…de cum am intrat mai bogat, mai fericit…mai trist pentru ca imi dau seama ca a pierdut multe astfel de momente.
Acum un an de zile borba unui prietenului Hafia ma rugam ca masina doctorului Bacila sa ajunga mai repede…acum dupa un an ma minunez ce fata frumoasa si mare a iesit din burtica mamei…multumim celor care ne-au urat la multi ani…Prima zi am petrecut-o noi adulti pentru ca astazi sa petrecem cu bebelusii:)
Happy first birthday….
Prima poza a Karei coincide cu prima data cand am vazut-o
1 luna:
2 luni
3 luni
4 luni
Luna 7
8 luni
9 luni
10 luni
11 luni
12 luni
Inca cautam pozele din lunile 5 si 6 
Statea in geam in picioare pe pervaz sprijinita de Dana si striga tata..tata…in timp ce imi facea cu mana. Radea dar in acelasi timp cand vedea ca ma indepartez plangea…e un sentiment urat poate cel mai urat sentiment pe care il poti simti vreodata…acela de a pleca de acasa fara cei dragi tie.
Am plecat din nou pentru 2 zile pline dar in total se fac 4…pentru ca azi si miercuri calatoresc cam toata ziua. 4 zile in care iar va face lucruri noi pe care eu nu le voi vedea, 4 zile in care imi va lipsi in fiecare secunda zambetul ei, glasul ei, plansul ei.
Este din ce in ce mai dulce, rade la fel ca atunci cand avea 6 luni, a descoperit ca de la telecomanda se porneste TV asa ca atunci cand acesta nu este pornit, cauta telecomanda prin casa si incepe sa apese butoanele ca sa il porneasca. Dupa fiecare masa urmeaza 10 minute maxim pe olita, muzica, reclame si multa voie buna. Cand termina ne striga iar daca nu o luam de acolo incepe sa urle dupa noi…Devine usor usor independenta, acum daca ii este sete cauta prin casa cana cu apa, cand o gaseste se chinuie prima data sa o ia singura, sa bea singura daca nu reuseste se enerveaza si face ceva scandal astfel incat sa atraga atentia.
La partea de atras atentia cred ca seamana cu mine:), de exemplu pe strada sau in magazine se uita la oameni si le zambeste cu gura pana la urechi pentru a le vedea reactia. Iar reactia lor nu intarzie sa apara…de cele mai multe ori se opresc sa vorbeasca cu ea..iar ea ii rasplateste cu 50$ smile:)
De ceva timp partenerul de joaca a devenit Simba (pisicul nostru) a invatat sa il strige si tot timpul o auzi prin casa: BA BA BA..:). Fuge de-a busilea dupa el si acesta o asteapta pana cand ea se apropie si apoi fuge rapid sau sare peste ea. Puya ramane in continuare favoritul ei in ceea ce priveste formatia preferata:) cand aude melodia sau vede canapeaua la Tv incepe sa danseze….
Vine avionul…trebuie sa plec….randurile de mai sus sunt o parte mica din lucrurile care imi vor lipsi si de aceasta data…
Cat de bine arat in poza asta….oglinda oglinjoara cine e cea mai frumoasa mamica si fata din tara?
E distractiv rau sa faci caca pe olita si sa canti la fluier
Cum naiba bag asta in priza
In final nu uitati sa zambiti
Sunt si voi ramane in continuare uimit de rabdarea si darul cu care sunt dotate mamele…si mai ales de cata putere au in ele. Pentru mine viata de tata este usoara, mai mult la FF(fara frecventa) cum zice Dana, hoteluri, cine si drumuri multe. Sunt si alea obositoare doar nu are cum sa nu te oboseasca un drum de 12 ore cu 2 escale…
Dar aceasta este nimic in comparatie cu oboseala pe care o acumulezi intr-o saptamana in care Kara nu a dormit mai deloc pentru ca ne ies doua masele…a dormit in fiecare noapte dupa ora 4 dimineata asta dupa ce a plans toata noaptea. La 6 trezirea pentru lapte si apoi somn pana la 9 jumate cand ingerasul este in picioare.
Problema este nu doar lipsa somnului ci si faptul ca in timpul zilei este obosita si maraita ceea ce te termina si mai mult. Vedeti..cat de bun sunt la asta desi nu stau acasa…este usor sa scriu aceste randuri ca si cum traiessc asta in fiecare zi…dar eu am simtit de putine ori aceasta oboseala (cred ca in primele 2 luni) apoi gata, habar nu am cat este de obositor…pentru ca nu am cu ce sa ma compar, pentru ca ciudat cand sunt acasa totul este ok, pentru ca intotdeauna Dana este cea care deja e langa ea daca plange in timp ce eu nu stiu daca e zi sau noapte, daca e realitate sau vis…
Saptamana trecuta eu am fost in Leeds, am fost la diverse restaurante de la spaniol pana la japonez, am jonglat cu oua in cel japonez, am ramas in lift, am fost la shopping si am muncit destul de mult(greu de crezut) dar am facut si asta. In tot acest timp Dana dormea putin si avea bateriile terminate. Nu intelegeam de ce spune ca nu are energie sa vorbeasca cu mine…si apoi am venit acasa si am vazut cum era Kara in timpul noptii…sau ma rog jumatate de noapte pentru ca apoi am adormit…si inteleg perfect acum …doar inteleg pentru ca nu stiu…nu am fost aici
Randurile acestea sunt pentru sotia mea Dana, nu nu stiu cat de greu iti este….dar stiu si vad cat de multa putere ai…
