i’ll be there

Kara a inceput sa mearga, nu singura dar tinuta de mana. Imi cauta mainile pentru un punct de sprijin, se ridica si rade. Parca ar avea in fata un pod pe care nu  sigura ca vrea sa mearga. Imi ia mainile amandoua cu forta simti cum ii creste increderea si paseste…totusi parca merge pe marginea podului, si ii este inca teama sa nu cada asa ca ma stange tare.

Si la un moment dat oboseste si da sa cada..si acolo sunt eu, eu prind sa nu cada, pentru ca acela este rolul meu..sa o prind atunci cand va cadea…indiferent daca va alege sa mearga pe pod sau pe marginea lui; sunt convins ca nu are nevoie de asta, dar eu voi fi cel care o prinde atunci cand va cadea…pentru ca ea este my “supergirl”..si pentru ca ‘at the end of the day it’s all about her’