You are currently browsing the monthly archive for noiembrie 2009.
Sunt convins ca ati auzit cel putin o data reclama la radio a celor de la BancPost legata de cardul American Express. Am cautat reclama un pic pe net dar nu am dat de ea…dar incerc sa v-o descriu un pic stiu ca imediat o sa va aduceti aminte despre ce este vorba.
Pe fundal se aude un beep, apoi inca unul si casiera care spune suma toala de plata. Clienta indignata intreaba de ce costa atat, pentru ca dna dinainte a platit mai putin. Raspunsul caseritei: “dna are card American Express de la Banc Post, ALTE INTREBARI?”
Va aduceti aminte acum de ea…sunt convins ca da, nu aveti cum sa nu…ma intreb cat de idiot a fost clientul ca sa cumpere o astfel de reclama. Da, puteti spune ca reclama si-a atins scopul pentru ca eu stiu acum ca AMEX se poate face la Bancpost. Corect..dar reclama a facut mai mult de atat, a reusit sa ma faca sa imi doresc sa nu am niciodata legatura vreodata cu Bancpost. Nu pot sa nu ma intreb cum esti tratat ca si client, daca in reclama(mijlocul ales de companie sa isi promoveze produsul) clientul este tratat ma scuzati “ca curru”. Tonul acelei casiere de la radio: “Alte intrebari mai aveti?” nu este departe de tonul pe care il primim zilnic de la functionarele de la stat sau de la femeile alea batrane de prin filialele BCR care se cred buricul pamantului si care nu dau doi bani pe client.
Intr-o lume in care opinia mea este ca felul in care iti tratezi clientul conteaza din ce in ce mai mult, astia isi fac o reclama pe care o poti folosi in orice training de customer service la capitolul ASA NU. O declar in topul meu personal cea mai proasta reclama radio…..
“Iubim femeile pentru ca au sani rotunzi, cu gurguie care se ridica prin bluza cand le e frig, pentru ca au fundul mare si grasut, pentru ca au fete cu trasaturi dulci ca ale copiilor, pentru ca au buze pline, dinti decenti si limbi de care nu ti-e sila. Pentru ca nu miros a transpiratie sau a tutun prost si nu asuda pe buza superioara. Pentru ca le zambesc tuturor copiilor mici care trec pe langa ele. Pentru ca merg pe strada drepte, cu capul sus, cu umerii trasi inapoi si nu raspund privirii tale cand le fixezi ca un maniac. Pentru ca trec cu un curaj neasteptat peste toate servitutile anatomiei lor delicate. Pentru ca in pat sunt indraznete si inventive nu din perversitate, ci ca sa-ti arate ca te iubesc. Pentru ca fac toate treburile sacaitoare si marunte din casa fara sa se laude cu asta si fara sa ceara recunostinta. Pentru ca nu citesc reviste porno si nu navigheaza pe site-uri porno. Pentru ca poarta tot soiul de zdranganele pe care si le asorteaza la imbracaminte dupa reguli complicate si de neinteles. Pentru ca iti deseneaza si-si picteaza fetele cu atentia concentrata a unui artist inspirat. Pentru ca au obsesia pentru subtirime-a lui Giacometti. Pentru ca se trag din fetite. Pentru ca-si ojeaza unghiile de la picioare. Pentru ca joaca sah, whist sau ping-pong fara sa le intereseze cine castiga. Pentru ca sofeaza prudent in masini lustruite ca niste bomboane, asteptand sa le admiri cand sunt oprite la stop si treci pe zebra prin fata lor. Pentru ca au un fel de-a rezolva probleme care te scoate din minti. Pentru ca au un fel de-a gandi care te scoate din minti. Pentru ca-ti spun „te iubesc” exact atunci cand te iubesc mai putin, ca un fel de compensatie. Pentru ca nu se masturbeaza. Pentru ca au din cand in cand mici suferinte: o durere reumatica, o constipatie, o batatura, si-atunci iti dai seama deodata ca femeile sunt oameni, oameni ca si tine. Pentru ca scriu fie extrem de delicat, colectionand mici observatii si schitand subtile nuante psihologice, fie brutal si scatologic ca nu cumva sa fie suspectate de literatura feminina. Pentru ca sunt extraordinare cititoare, pentru care se scriu trei sferturi din poezia si proza lumii. Pentru ca le innebuneste „Angie” al Rolling-ilor. Pentru ca le termina Cohen. Pentru ca poarta un razboi total si inexplicabil contra gandacilor de bucatarie. Pentru ca pana si cea mai dura bussiness woman poarta chiloti cu induiosatoare floricele si dantelute. Pentru ca e asa de ciudat sa-ntinzi la uscat, pe balcon, chilotii femeii tale, niste lucrusoare umede, negre, rosii si albe, parte satinate, parte aspre, mirandu-te ce mici suprafete au de acoperit. Pentru ca in filme nu fac dus niciodata inainte de-a face dragoste, dar numai in filme. Pentru ca niciodata n-ajungi cu ele la un acord in privinta frumusetii altei femei sau a altui barbat. Pentru ca iau viata in serios, pentru ca par sa creada cu adevarat in realitate. Pentru ca le intereseaza cu adevarat cine cu cine s-a mai cuplat intre vedetele de televiziune. Pentru ca tin minte numele actritelor si actorilor din filme, chiar ale celor mai obscuri. Pentru ca daca nu e supus nici unei hormonizari embrionul se dezvolta intotdeauna intr-o femeie. Pentru ca nu se gandesc cum sa i-o traga tipului dragut pe care-l vad in troleibuz. Pentru ca beau porcarii ca Martini Orange, Gin Tonic sau Vanilla Coke. Pentru ca nu-si pun mana pe fund decat in reclame. Pentru ca nu le excita ideea de viol decat in mintea barbatilor. Pentru ca sunt blonde, brune, roscate, dulci, futese, calde, dragalase, pentru ca au de fiecare data orgasm. Pentru ca daca n-au orgasm nu il mimeaza. Pentru ca momentul cel mai frumos al zilei e cafeaua de dimineata, cand timp de o ora rontaiti biscuiti si puneti ziua la cale. Pentru ca sunt femei, pentru ca nu sunt barbati, nici altceva. Pentru ca din ele-am iesit si-n ele ne-intoarcem, si mintea noastra se roteste ca o planeta greoaie, mereu si mereu, numai in jurul lor.”
o campanie discovery
De vreo saptamana a invatat sa sune in trompeta, am filmat-o cu telefonul pentru ca nu am apucat sa scot camera, zilele astea sper sa apuc sa postez si filmul. Avem o trompeta ca acelea folosite pe stadioane (goarna) si sufla in ea cat poate de tare, este mortala. Dupa ce sufla se uita smechereste la noi si radeeeee….stie ca face ceva nou si amuzant.
Tot de vreo 2 saptamani exerseaza statul in picioare fara sa se sprijine de nimic. Face asta doar daca suntem noi in preajma, se ridica sprijinindu-se de noi si incet incet se desprinde si sta in picioare cateva secunde bune, apoi cade, se ridica si o ia de la capat. Este minunat sa o vezi cum incearca, si cum se concentreaza sa ramana in picioare cat mai mult. Citeam ca mersul se invata, creierul memoreaza cat de mult trebuie sa incorzi muschii pentru o anumita miscare si se pare ca asta face si ea…
La nivel de mancare prefera mancarea pe care o gatim noi, oricum noi vrei sa fim si suntem de cele mai multe ori adeptii principiului copilul mananca ceea ce mancam noi. Asa ca spanacul il devoreaza cremvustii sunt preferatii ei alaturi de paine calda dimineata, mamaliga cu branza intra in categoria delicatese pentru ea, iar de o luna am trecut la lapte de vaca:)muuuuu. Ciudat a fost pentru noi sa descoperim ca seara inainte de culcare Kara a inceput sa bea lapte si nu un pic ci cam 150 ml ceea ce pentru ea e foarte mult:)
Acum asteptam prima ei aniversare..timpul zboara si ea creste
simplu…afisul de mai jos este folosit in campania electorala desi cei de la PSD spun ca nu este a lor afisul…. Uita-te un pic cine e in spatele lui Geoana.
Sunt bănăţean, deci îmi asum din start subiectivismul. Nu pot uita vremurile când era interzis să înjuri în tribunele stadionului „Dan Păltinişanu”. Şi la celebrul meci cu Dinamo din 1997, în peluză, singura scandare dură permisă era „Să moară Dinamo!”.Când cineva scăpa vreun „M…e”, era certat de fani! Liderii galeriei opreau orice manifestare necivilizată.
La 12 ani distanţă, tot la un meci cu Dinamo, o hoardă de puştani sare la bătaie cu jandarmii, sub ochii unui stadion şocat! Un stadion care trăieşte prea des torţe aruncate pe teren, scandări nerecomandate minorilor şi manifestări huliganice.
E adevărat, ale unei minorităţi, dar o minoritate din ce în ce mai vizibilă. Doar că acum, timişorenii le-au strigat „Ruşine!” huliganilor, chiar dacă aceştia erau îmbrăcaţi tot în alb-violet. După lecţia de la 1-8 a venit încă una, mai grea, pentru că e adresată propriilor copii. O victorie a bunului-simţ cel puţin la fel de mare precum cea de pe teren cu Dinamo. Şi un motiv pentru care locul lui Sabău e la Timişoara!
Tot cu această ocazie am primit şi o explicaţie pentru cum e primită Dinamo la Timişoara. Lumea n-are nimic cu Pulhac sau cu Dinu, ba chiar Florentin Petre a fost aplaudat cândva. Nici măcar episodul 1987 nu este decisiv. Dinamo, clubul cu atâtea performanţe, şi oamenii valoroşi de acolo nu-şi vor schimba imaginea până nu se vor debarasa de cei care atunci când au probleme cu transportul sechestrează un autobuz RATB şi merg cu el la restaurant. Iar în problema lor se implică ministrul Transporturilor şi se ia în calcul folosirea unui avion militar! Spuneţi-mi frustrat, dar eu sigur nu pot „închiria” un expres nici dacă am bilet, Gaz Metan n-are linie directă cu ministrul dacă îi întârzie avionul, iar Poli Iaşi nu va vedea vreodată o aeronavă militară. E nevoie de o revoluţie.
Am ratat emisiunea dar e geniala
Nu stiu cati bani a platit cei de la Dacia pentru aceasta reclama dar este una foarte buna
Ceea ce mi-a placut la emisiunea asta filmata in tara este faptul a oamenii au spus adevarul despre tara asta si chiar daca au vorbit despre tigani, impresia generala este una ca Romania merita vizitata (tanti Udrea mai uita-te si tu cum se face un brand de tara)
Ceea ce stiam doar din auzite imi este confirmat in emisiunea aceasta, exista tunele sub casa poporului, de ce nu le folosim ca sa fluidizam traficul din capitala? Stiu..pentru ca traim in Romania
“the mot amazing road”
In al doilea avion de fapt si cel cu care am aterizat in aplauzele pasagerilor, dupa ce s-a terminat imbarcare una din stewardeze ne aduce centura pentru infant si vesta de salvare!!!!. Ne spune aceasta este vesta pntru copil, se pune exact cum e descris in desen si ne explica ca trebuie sa i-o punem fetitei si sa o umflam, foarte important se umfla vesta doar la iesirea din avion. Apoi ne-o da in mana si ne spune sa o tinem langa noi.
Noi ne uitam un pic ciudat unul la altul doar am mai zburat cu Kara in Portugalia si nimeni nu ne-a dat vesta in mana, plus eu stiu ca vesta o folosesti cand ai sanse mari sa aterizezi pe apa, curse transatlantice etc. Nu apucam sa zicem ceva ca vine o a doua stewardeza si ne cere vesta aruncand o privire amuzanta catre colega ei:”nu aveti nevoie de vesta, ca doar in Timisoara e doar Bega si oricum nu putem ateriza pe ea”
Kara s-a comportat excelent desi calatoria noastra de la Bucuresti la Timisoara a insemnat 8 ore, doua zboruri, doua avioane, mult timp la sol si o gramada de prognoze meteo.
La primul zbor lucrurile au fost rapide, Kara s-a distrat un pic dupa controlul de securitate cu cei de la dinamo, suprinzator Tamas a fost primul favorit al ei. Am urcat in avion unde din nou a fost foarte cuminte pe perioada zborului, s-a uitat la TV, a “citit” cu gura revista tarom.
Apoi ne-am intors si am stat la sol de la 18:30 pana la ora 23:30. Ne-am plimbat cu caruciorul de bagaje prin aeroport, am facut curse pe acolo. Una din pasagere avea un catel mic cu ea, care o urmarea pe Kara peste tot cand mergea tinuta de noi de manuta. La un moment dat a inceput sa o latre si daca prima data s-a speriat si a inceput sa planga, la a treia incercare de a se apropia de el cand catelul a inceput sa latre ea a inceput sa urle la el la fel de tare, tot aeroportul a inceput sa rada.
A urmat revenirea in aeroport a echipei dinamo si a inceput distractia cu fotbalistii, primul care a luat-o in brate a fost Ganea, a stat la el vreo 10 minute fara sa scoata o vorba, apoi tinuta de mana s-a dus glont la Ndoye, acesta i-a aratat player-ul lui unde urmarea un videoclip. Imediat ce a primit Kara in mana aparatul a inceput sa il butoneze, iar presa a inceput sa o filmeze desi i-am rugat sa nu faca acest lucru. Craia mi-a spus aseara ca au aratat-o pe Kara la tv in timpul stirilor din sport…
Pentru ca avionul nu mai pleca, Dana a reusit sa o adoarma si a dormit in aceea galagie cam 20 de minute, s-a trezit din nou si am luat de la capat,ba cu caruciorul de bagaje, ba pe jos tinuta de mana, toata lumea era mirata de ea si radea cand o vedea. Era o scumpa, mergea pe jos si radea smechereste la oricine ii iesea in cale. Multa lume se oprea sa vorbeasca cu ea, intrbau cat timp are, cum o cheama, ii pupau manutele iar ea le zambea
Ne pregatim iar sa ne imbarcam, trecem din nou de securitate si o punem pe scaun, unde sta linistita 20 de minute desi era deja ora ei de somn. Am avut la noi vreo 2 budinci si i-am mai dat de mancare sunca si cascavalul din sandwich-ul pus la dispozitie de Tarom. A urmat apoi momente foarte amuzante cu Kara savurate mai ales de jucatorii lui dinamo.
Primul a fost cel in care Kara isi punea paltonul in cap si pe fata si astepta ca Dana sa faca cucu…si apoi la bau si-l dadea jos in hohote de ras, toata lumea radea pana la urechi, nu aveai cum rasul karei era contagios. Apoi am luat-o eu si am mers pe jos, de aceasta data cel care i-a atras atentia a fost Diabate, pentru ca era de culoare nu intelegea de ce are alta culoare mana. Acesta ii intindea mana si ea ii punea mana pe el si apoi o tragea…si din nou o lua de la capat, nu zambea se vedea pe ea ca incerca sa intelega.
Dupa alte 30 de minute la sol, ajungem in autobuz, “marii” fotbalisti Torje si Zicu vin langa noi, nu pentru ca era Kara ci pentru ca erau 2 tipe langa noi. Ca sa pozeze in baietii buni, vor sa o ia pe Kara in brate, insa kara le da flit. Apoi Torje o intreaba daca poate sa ii ia numarul de telefon, moment in care am aparut eu…totul pana la Kara:) Ei de fapt vroiau sa le impresioneze pe cele doua aratand cat de buni sunt ei cu copii…(daca sunt la fel de buni cum joaca e deranj mare). Zicu ii zice Danei, daca sunteti obosita si aveti un loc liber vin eu sa stau cu fetita.
In avion a adormit, pana la Timisoara, s-a trezit un pic cand a iesit din aeroport pentru ca erau multi cameramani acolo cu luminile aprinse, civilizati insa cand au vazut ca doarme au orpit camera. La ora 2 scumpa noastra a ajuns acasa, a baut lapte si a dormit pana a doua zi.
Lumea in avion si aeroport, cu totii ziceau ca rar au vazut un copil atat de cuminte in astfel de situatii, a plans putin mai ales cand s-a trezit si in rest a ras continuu….that’s my supergirl
