You are currently browsing the monthly archive for ianuarie, 2009.
cand iti vezi fiica in weekend ca in rest esti nevoit sa pleci printre straini nu ai un sentiment prea placut in tine. Totusi am ales sa nu ma plang ci sa ma bucur la maxim de cele 2 zile pe care le petrec cu fiica mea saptamana asta. Din prima ceea ce am observat ieri cand am ajuns acasa este ca a inceput sa zambeasca..si sa rada ….
daca pana acum o saptamana nu mai stiam ce sa facem cu ea ca plangea non stop..de luni dana a schimbat abordare…a pus-o singura in camera sa doarma cu becul stins…si a functionat..astfel incat avem aproape o saptamana de cand dormim in fiecare noapte…si ne trezim de 2 ori doar sa papam ceva scurt…
e o dulceata de fata…nu ai cum sa nu te topesti langa ea…iar acum ca a revenit la cumintenia din primele doua saptamani….ne e si mai draga:))…
mergem spre a doua luna usor usor…si sper cand ca atunci cand ma intorc la sfarsitul saptamanii acesteia sa nu-si faca inca prieten:). Dana ii zice…uite mami a venit si nenea asta sa ii spalam hainele si sa pape mancare romaneasca…pentru ca de vreo 2 saptamani vin acasa doar in weekend-uri….
acum sta linistita in pat se uita in camera..nu e nimeni in jurul ei si se parca vorbeste cu cineva tot timpul….e cu siguranta in lumea ei…
sau romanii si sobieski indiferent cum ai lua-o suntem la fel ca polonezii. Plecand de la arhitectura orasului varsovia care seamana forte mult cu bucurestiul si continuand cu traficul la fel de haotic si greoi…
Daca cineva din Bucuresti s-ar muta in Varsovia…nu ar avea probleme de adaptare…batai in trafic…taximetristi nesimiti si moracanosi la fel ca si in bucuresti…oamenii care lucreaza in companii si atunci cand cineva strain vine sa ii viziteze ascund mizeria sub pres si iti prezinta “frumosul”….toate te fac sa te simti ca in bucuresti. Trafic prost..soferi nesimiti…cozi infernale…totul e ca la noi…inclusiv calitatea proasta a servicilor ..parca am fi frati cu ei….stia sobieski ce stia cand o venit la noi. Oamenilor le place sa vorbeasca mult despre ei…femeile sunt la fel de frumoase ca la noi…si ei se plang de comunism…claxoneaza la fel de mult si asa mai departe
o intamplare pe scurt care vine sa confirme ca suntem frati cu ei..iau taxiul de la aeroport si intreb coordonatorul de taxi daca pot plati cu cartea de credit..imi spune ca toate taxiurile au acest sistem. ma urc in taxi un nene de vreo 55 ani…ajung la destinatie si ii dau cartea de credit…
se intoarce la mine si zice…nono..money. Eu catre el…no maney credit card..el money si mai nervos…eu credit card…si apoi au urmat zece minute in care m-a injurat cred in continuu….singurul cuvant pe care l-am inteles a fost “curva” deci banuiam cam despre ce vorbeste…Se opreste dupa 10 minute…si se intoarce nervos la mine si zice MONEy…..eu in pu..a mea de unde dracu sa iti dau bani…si incep apoi sa rad si ii spun credit card….money…el din nou….eu credit card…
Si..dupa inca 5 minute asa..scoate un aparat si si imi accepta plata cu cartea de credit….bineinteles ca am ramas masca…intelegand ca da….polonezul e frate cu romanu….la greu…
m-am saturat de tara asta…de oamenii care o populeaza, m-am saturat de serviciile proaste din tara asta (sa iti duci masina la service ca pierzi putina motorina si sa o iei inapoi de acolo si sa pierzi jumate de rezervor ca cineva nu-si face treaba)…m-am saturat de servicii proaste in restaurante, m-am saturat de romanii care poarta ochelari de soare desi afara e ceata de nu vezi la 10 metri, m-am saturat de cei ce se ridica in avion desi avionul inca ruleaza pe pista doar ca sa fie primi la usa…m-am saturat de emisiunile de la tv cu tot felul de “vedete” autohtone gen tolea si magda ciumac…m-am saturat sa dau bacsis chelnerilor care ma servesc prost…m-am saturat de politicieni care beneficiaza ca nesimiti de banii mei..m-am saturat sa il vad pe becali la televizor..m-am saturat de taximetristi nesimiti…m-am saturat de cei arunca chistocul de tigara pe geamul masinii desi au scrumiera…m-am saturat sa ma duc la mall ca nu exista alta alternativa..in romania…m-am saturat de otv….m-am saturat sa primesc servicii de calitatea doar dupa ce trimit un mail la managerul general…m-am saturat sa dau bani in spitale la toata lumea ca si cum nu ar primi salariu….m-am saturat de prostie…m-am saturat sa nu ma bucur de viata…m-am saturat sa fiu in concurenta cu alti tot timpul…m-am saturat……………
poate ca v-ati saturat si voi…nu stiu..emigrarea e o solutie..dar nu pentru mine…daca cu toti facem plangeri la opc…la companii…daca nu mai dam bacsis pentru servicii proaste…daca luam atitudine…daca..daca…daca…..poate ca e momentul sa facem ceva…sau poate ca nu..poate ca e mai bine sa bagam capul in pamant si sa inghitim tot rahatul asta….
raman peste noapte cu Kara, o trimit pe dana sa doarma cu idea ca, daca nu mai rezist la un moment dat ma duc sa o trezesc. Kara e un pic agitata dar nu plange…usor usor se pare ca adoarme…e un somn de tip iepureste..ma intind langa ea..pornesc TV… pe HBO era cartita..era a treia oara cand il vedeam..dar am hotarat sa il vad din nou..ma fascineaza sfarsitul acelui film…timpul trece se face ora 12…
inca nu imi e somn..kara se trezeste …plange ii e foame…mancam..o pun inapoi in pat…nu vrea sa doarma…ochii mei incep usor sa se micsoreze de somn…e doar 12…mai trebuie sa rezist pana pe la 4-5. Kara e tot mai agitata…o pun in scaunul de masina..care se leaga na usor doar o atingere e suficienta…atipesc..o aud din ce in ce mai greu cand plange…tresar fara sa imi dau seama ce se intampla deja leagan scaunul..mi-a intrat in reflex…noaptea pare a nu se sfarsi…
totusi nu doarme din prima..dar e linistita..dau drumul la un film pe laptop: “the curious case of benjamin button”..un film de vreo 2 ore jumate..cu ochii pe monitor cu mana pe scaun…incerc sa rezist…ca sa stau treaz ii citesc o parte din replicile din film…Yuppy adoarme (nu din cauza filmului)…filmul continua..povestea lui inainteaza, insa noaptea era inca tanara. Se trezeste pentru a cata oara…pe jumate adormit…misc scaunul din inertie mai mult..mai e o ora de film…nu prea pot sa mai tin ochii deschisi. Oare cum o fi rezistat dana toata saptamana?
ma duc ma spal pe ochii, o mut din scaun in patut…pare sa adorma..pornesc din nou filmul…de data asta brad pitt intinerise fata de inceputul filmului (cei care l-au vazut stiu la ce ma refer)…mai vad o ora din el…dar totusi mai aveam aproximativ 40 min…kara e linistita..aleg sa opresc filmul sa dorm langa ea…macar acum cand e linistita
e ora 5…nu mai rezist…o chem pe dana….ii spun ca nu mai rezist..sare din pat si isi intra in rol direct…incerc sa adorm…ploapele sunt grele…dupa jumate de ora adorm….fara sa visez…doar dorm…pe la 11 aud un plans…e kara…a inceput o noua zi…ma duc sa vad ce face dana..zambeste….”nu am mai dormit atat de mult de o saptamana” imi zice..ce bine o fost…Cum naiba rezista oare cand nu sunt aici…eu dupa o zi…ma plang ca un barbat adevarat ce sunt….
vorbeam cu mama zilele acestea si o intrebam cati bani a luat luan asta de la fabrica…raspunsul ei..2,5 mil plata si 50ron avans. Asta in total iti ofera o suma de 3 mil de lei cu care ar trebui sa se descurce.
Cand conduc sau ma plimb prin oras imi place sa observ oamenii pe strada si e foarte trist sa vezi ca din ce in ce mai putini oameni zambesc in jurul nostru. Din cauza greutatilor si a problemelor romanii au uitat sa se bucure de viata…si probabil ca nu doar noi…
Cum sa ne bucuram de viata cand e criza in lume?…ei bine ceea ce eu cred este ca aceasta criza a devenit mai degraba una psihologica decat una economica. Ies in oras cu prietenii si observ ca, criza a devenit un subiect de discutie la orice iesire…nici de fotbal sau de femei nu discut cu prietenii mei in ultima vreme atat de des cat vorbim despre criza…
da este greu, niciodata nu o sa fie usor cand trebuie sa lucrezi pentru bani…da..e criza..lumea isi pierde locurile de munca…nu isi mai permit sa plateasca ratele…unii chiar ajung sa se sinucida..
daca ma gandesc insa tot timpul la asta..uit sa ma bucur de viata asa cum e ea..usoara, grea….e viata mea…si cum nu o sa traiesc 100 de ani..am decis sa imprumut un slogan vazut intr-o companie…”EU AM DECIS SA NU PARTICIP LA CRIZA”
p.s. oricum pentru criza asta…”americanii-s de vina..f.. in gura…sa-i f…”
definitia din dex:
A vărsa lacrimi scoţând sunete specifice, nearticulate (de durere sau din cauza unei zguduiri sufleteşti).
pentru dana dupa saptamana acesta nu aceasta e definitia verbului a plange…pentru ea plansul are zilele astea un singur sens: kara in timpul noptii. Daca ma uit la definitie si Kara scoate sunete specifice….nearticulate……dar apoi totul devine …. necunoscut pentru noi…Am aflat ca atunci cand un copil plange…habar nu ai de ce plange….tot ce iti ramane este sa te plimbi cu ea prin casa…sa mai incerci o suzeta…mai un lapte..ba o mai shchimbi…dar uneori….NIMIC…nu merge…si tot ce poti face este sa te rogi sa ai suficienta rabdare..sa treaca noaptea…luna….
Saptamana aceasta am avut ceva treaba prin Budapesta si Praga si am folosit masina sa ajung in cele 2 capitale. O data ce iesi din Romania, nu vreau sa fiu rau..dar se vede. Drumurile sunt semnalizate mult mai bine…si bineinteles ca intalnesti si autostrazi mai lungi de 100 km:)
Nu doar infrastructura ne deosebeste de vest…Mergeam aseara pe la 10 pe M 0 care e un fel de centura a Budapestei unde limita de viteza era 80 km/h. Cele mai multe masini care depaseau aceasta limita de viteza aveau numar de Romania..pentru noi semnele de circulatie nu prea conteaza…ca doar suntem obisnuiti cu tara noastra minunata…
Din Budapesta la Praga am fost cu un coleg de-al meu din Ungaria cu care am impartit orele de condus. Ceea ce am observat ca pe parcursul a 300 km nu a depasit niciodata viteza legala..la fel ca majoritatea soferilor din trafic. Daca intalnea un limitator de viteza la o suta…nu reducea viteza chiar la o suta…dar se oprea undeva la 110km. Cand a fost tura mea de condus…bineinteles ca nu eram obisnuit sa reduc viteza….asa ca mergeam constant cu 138 km/h…reducand viteza cateodata doar pentru ca am vazut la el…dar nu pentru ca eram obisnuit sa fac asta
Nu mai zic ca din Budapesta spre Timisoara am condus tot drumul pe o ceata ce nu iti permitea sa vezi la 50 m…viteza de rulare in medie era cam 100 km/h…si din nou singuri care mergeau cu o viteza de vreo 140km/h ..erau romanii nostri….E bine sa fim primi la ceva…din pacate la inconstienta ….O data ajuns in Romania…am pierdut si mai mult din vizibilitate…pentru ca marcajul drumului era prost…iar autostrada e undeva in planurile lui Beceanu.
Am mers in medie cu 80 km/h folosindu-ma de obicei de cate o masina ce mergea in fata mea cu aceasi viteza…Bineinteles ca au fost cel putin 20 de masini care au trecut pe langa mine…ca vantul si ca gandul:)…desi repet nu vedeai mai mult de 50 metri in fata…
Vorbeam cu 2 englezi in Praga despre experienta lor cu traficul in diverse orase. Cei 2 colegi au lucrat in Leeds, Praga, Varsovia si au ajuns si in Bucuresti. unul din ei mi-a spus ca el credea ca in Leeds e trafic..dar cand a ajuns in romania..a hotarat sa nu se mai planga niciodata de trafic. M-a intrebat daca pentru noi semnele de circulatie inseamna ceva? Ca el crede ca nu….si are dreptate…
Din punct de vedere al sigurantei noastre pe sosele sunt in urma de tot…la fel de in urma cum suntem si cu infrastructura…
articol preluat din presa…scuze ca e in engleza dar nu am avut timp sa il traduc
Washington DC Metro Station on a cold January morning in 2007. He played six Bach pieces for about 45 minutes. During that time approx 2 thousand people went through the station, most of them on their way to work. After 3 mins a middle aged man noticed there was a musician playing. He slowed his pace and stopped for a few seconds and then hurried to meet his schedule.
4 mins later the violinist received his first dollar: a woman threw the money in the till and, without stopping, continued to walk.
6 minutes, a young man leaned against the wall to listen to him, then looked at his watch and started to walk again.
10 mins: a 3 year old boy stopped but his mother tugged him along hurriedly, as the kid stopped to look at the violinist. Finally the mother pushed hard and the child continued to walk, turning his head all the time. This action was repeated by several other children. Every parent, without exception, forced them to move on.
45 minutes; the musician played. Only 6 people stopped and stayed for a while. About 20 gave him money but continued to walk their normal pace.
He collected $32.
1 hour; he finished playing and silence took over. No one noticed. No one applauded, nor was there any recognition.
No one knew this but the violinist was Joshua Bell, one of the best musicians in the world. He played one of the most intricate pieces ever written, with a violin worth $3.5 million dollars. Two days before Joshua Bell sold out a theater in Boston where the seats averaged $100.
This is a real story. Joshua Bell playing incognito in the metro station was organized by the Washington Post as part of an social experiment about perception, taste and people’s priorities. The questions raised: in a common place environment at an inappropriate hour, do we perceive beauty? Do we stop to appreciate it? Do we recognize talent in an unexpected context?
One possible conclusion reached from this experiment could be:
If we do not have a moment to stop and listen to one of the best musicians in the world playing some of the finest music ever written, with one of the most beautiful instruments …. how many other things are we missing?
For the full story and videos: http://www.washingtonpost.com/wp-dyn/content/article/2007/04/04/AR2007040401721.html
astazi Kara face o luna de zile de cand a “vazut” lumina zilei. O prima luna destul de grea pentru ea..imi imaginez cum e sa stai in burtica mamei si dintr-o data sa iesi din lichid si sa inveti sa respiri, sa mananci cu biberonul, sa faci caca, sa vezi oameni in jurul tau…
Am reusit din cauza jobului sa ratez un moment important din viata ei….implinirea unei luni de zile…of..nu e o senzatie usoara sa fii departe de casa si pe deasupra sa stii ca fiica ta azi..face o luna….
la multi ani draga mea Kara….
Weekend-ul acesta, mai precis astazi din punct de vedere calendaristic a trecut o luna de cand am inceput jobul de tata, cel mai frumos, provocator si totodata greu job.
Fiind un job de o asemenea importanta din fericire perioada de proba nu este doar o luna..ca daca ar fi fost asa probabil ca nu as fi luat jobul:)
O luna plina..in care am descoperit ca viata este mai frumoasa, cand un suflet mic asa cum este Kara vine in viata ta. Da..viata ta se schimba nu mai poti sa faci lucrurile pe care le faceai cand vroiai sa le faci…conduci mai prudent masina…cumperi biberoane..cauti haine pentru fata…devi expert in lapte praf samd
In acesta luna am invatat sa dorm iepureste si la primul zgomot al Karei sa ma trezesc…am invat sa recunosc (nu pe deplin inca) un plans de foame sau unul de colici…am invatat ca mama depune din nou un efort mai mare decat tata:)…si ca nicio carte din lume nu te invata mai multe despre copil decat propriul tau copil.
Incercam in paralel cu jobul de parinti sa ne pastram si parti din viata noastra..asa ca am fost deja de cateva ori la mall cu Kara sau cand suntem norocosi sa vina mama la noi disparem in oras pentru cateva ore. Aseara a fost prima data cand am dormit o noaptea intreaga in continuu de la 12 pana la 10..fara plans..fara trezire!!! Cum asa? Kara a dormit toata noaptea cu mama dincolo.
Ca si parinte primesti la schimb pentru noptile nedormite momente magice…pe care nu le traiesti de multe ori… Pentru mine unul a fost acum doua seri…cand a stat pe pieptul meu incercand sa isi calmeze durerile cauzate de constipatie…am cantat amandoi the killers…am povestit despre tom si jery si chiar am dansat pe U2…a fost primul dans al meu cu fetita mea…a fost un sentiment pe care nu l-am simtit niciodata pana acum…
Chiar daca e asa de mica..deja atrage privirile oamenilor cand iesim in oras cu ea. Astazi eram in libraria carturesti si ca de obicei cand intram intr-un magazin sau locatie, parchez carutul undeva unde sa nu incurce lumea si cautam ce ne intereseaza. Gasesc o carte si incep sa o studiez cand o dra se apropie de carucior..crede ca e gol se apleaca deasupra lui. cand isi da seama ca nu e gol si o vede pe Kara chipul fetei is-a luminat efectiv….o privea si zambea in continuu…il cheama si pe iubitul ei..sa o vada..erau amandoi aplecati deasupra caruciorului…
desi e mica si are aproape o luna..te cucereste cu privirea ei..cu plansul ei..cu zambetul ei….de aia tati strange bani sa isi cumpere pusca…Acum voi pleca cu serviciul o saptamana..o saptamana in care imi va fi foarte dor de ea…in care probabil cand ma voi intoarce va fi si mai frumoasa…o saptamana la care ma voi gandi…ca at the end of the day..it’s all about her…
