You are currently browsing the monthly archive for octombrie, 2008.
sunt de luni in Anglia, aici e sediul central al companiei in care lucrez. Ceea ce am observat este ca anglia este diferita de restul Europei, pornind de la verdele care este crud tot timpul (datorita ploii continue), pana la casele care arata majoritatea la fel.
oamenii sunt draguti si foarte politicosi. Gasesti pe strazi cam toate nationalitatile, multi negri, indieni alaturi de englezi. Traficul este foarte aglomerat in leeds, cam 12 mile la faci intr-o ora, stradutzele sunt foarte inguste, ceea ce ingreuneaza traficul. Semafoarele insa sunt extrem de bine corelate.
mancarea destul de buna mai buna decat m-as fi asteptat. Foarte bun desert, multe puburi. ieri colegii m-au scos intr-un “country pub”. Un bar la tara, dar este unul traditional. Nu exista meniuri pe care sa le primesti la masa, toate lucrurile sunt trecute pe o tabla pe perete pe care sunt trecute cu creta meniurile.
majoritatea oamenilor care lucreaza la compania mea prefrea sa stea la tara, peisajele spuneau ca sunt superbe; din cauza timpului mare petrecut la birou nu am apucat sa le vad:).
englezi ca barbati arata foarte bine, unii sunt chiar draguti, iar femeile se impart in 2 categorii uratele majoritatea si frumoase 2-5%:). de baut se bea mult vin si bere, iar in puburi in oras lumea intra bea o bere la bar si se indreapta spre casa. Multa lume traieste fotbalul aici la maxim. la servici am colege care au abonament la Man U nited, Liverpool. Au pe birouri inclusiv poze cu echipele lor preferate…stiu despre meciuri, cine a marcat…inclusiv stiu de steaua si de cluj
oamenii par foarte linistiti si foarte calmi. in trafic nimeni nu claxoneaza. Ex: azi la semafor o soferita pune avariile si vb la telefon, desi incurca traficul si toata lumea trebuia sa o ocoleasca nimeni nu a claxonat..eram uimit….
vb de o alta tara si clar o alta civilizatie. Sotia mea m-a intrebat daca m-as vedea locuind aici? Raspunsul meu a fost NU…..e ok sa o vizitezi si atat:)
de curand am inceput un nou job o noua provocare, o cariera internationala, o cariera care presupune multe calatorii in tarile in care compania are filiale. Nu vreau sa vorbesc despre jobul meu ci vreau sa vorbesc un pic despre ce implica un astfel de job.
suna bine cand spui saptamana asta sunt in Leeds, apoi saptamana trecuta am fost in Budapesta, apoi urmeaza Mexic, Moscova, Praga si alte cateva capitale. Cand vorbesc cu prietenii mei, ma intreaba pe unde esti saptamana asta, le raspund in leeds. Hmm suna foarte fain,raspund ei si eu credeam ca suna foarte bine cand ii auzeam pe altii spunand ca merg in alte tari pentru delegatii. Urmeaza intrebarile cum e acolo cum e orasul, cum sunt oamenii, etc
O data ce esti insa intr-o astfel de pozitie descoperi ca nu are doar lucruri faine. Esti singur intr-un oras pe care nu il cunosti de cele mai multe ori, intr-un hotel luand cina cu alte 20 de persoane pe care nu le cunosti si care ocupa un restaurant datorita faptului ca cineaza singuri cu telefonul in mana sau citind un ziar.
Apoi poti spune ca vizitezi lumea, doar ca asta este doar un fel de a spune pentru ca de exemplu saptamana trecuta in Budapesta incepeam programul la 8 jumate dimineata il terminam la ora 19:00 cand plecam la cina la care este obligatoriu sa participi:). ce am vazut din Budapesta…cateva strazi, parlamentul din masina si un pod.
toate acestea sunt lucruri care vin la pachet cu o imensa posibilitate de a te dezvolta intr-o companie internationala, de a avea acces la oamenii din tari diferite cu nationalitati diferite. credeti-ma insa ca nu are doar parti frumoase…totul cere sacrificii….nu-i asa
e luni dimineata ora 05:00 sunt in aeroport in drum spre amsterdam o escala scurta in drumul spre anglia. sunt la vama la pasapoarte acolo niste “minunati” angajati se compara de parca ei sunt stapani tai, treci acolo…misca acolo….nici un zambet nimic…
Se anunta check in, lumea se pune la rand dureaza insa 5 secunde ca randul sa nu mai conteze lumea se baga in fata se imbulzeste de parca avionul nu i-ar astepta…
decolam, zbor cu KLM una din cele mai bune companii cu care am zburat vreodata, mic dejun consistent cu paine calda la bord…Zbor pana la amsterdam de acolo iau un low cost catre leeds.
aterizez in amsterdam, se simte ca esti in alta tara la controlul pasapoartelor(dupa un traseu de vreo 15 minute prin aeroport), politistul de frontiera ma intreaba ” how are you”. surpins de intrebare ii raspund excuse me?. Ma intreaba din nou zambind: how are you…ii raspund de data asta fine….nici nu am intrat in tara lui si ma intreaba ce fac…oare e asa de greu ca si romanii sa faca asta?
imi iau bagajul si ma indrept spre check in..trebuie sa iau un low cost. ma pierd intr-un aeroport asa de mare, obisnuit cu otopeni 3 porti doar. Gasesc un steward care ma directioneaza spre terminalul 3. In drum spre terminalul 3 scence incredibile..era o coada la una din porti de vreo 100 m. Ce mi s-a parut incredibil a fost faprul ca nimeni nu intra in fata, toata lumea mergea catre finalul cozii.M-am intrebat ce dracu nu e niciun roman aici? Probabil ca am fost cam rau.
Ajung la check in…omul de acolo ma intreaba how are you..probabil e o intrebare destul de des intalnita in amsterdam. ma urc in avion, e low cost si se simte astaenglezii mi se par un pic romani, se comporta un pic taraneste:).
decolez, vad amsterdam de sus, ce plan de urmbanism se poate vedea din aer,,,casele sunt construite dupa un model anume nu la intamplare…si asta nu doar in amsterdam, in drumul catre UK poti vedea asta.
aterizez cu ceva emotii, anglia e diferita, bate vantul si e foarte intunecat..treceam cu avionul prin multimea de nori parca erau tone de vata de zahar. Iau un taxi ma duce la sediu, aici o alta poveste v-o spun maine
termin cu faptul ca a sta in spate si a vedea cum se conduce cu volanul pe dreapta este un pic infricosator:)
unul dintre managerii nostri si-a angajat un om in echipa, care dupa perioada de proba nu avea rezultate satisfacatoare. Prima decizie a acestui manager a fost accea de a renunta la om si de a incepe cautarea unu nou membru al echipei.
hotarat sa isi puna planul in aplicare managerul isi informeaza superiorul de decizie, iar acesta ii propune o alta solutie, o noua perioada de proba angajatului in care sa iise seteze noi obiective. desi i se parea o pierdere de vreme, managerul accepta solutia si il cheama la o discutie in 3 pe angajatul “problema”.
discutia e condusa de catre managerul superior, care ii transmite de mai multe ori pe parcursul discutiei ca el vede potentialul imens pe care acesta il are, si ca asteapta mult mai mult de la el in perioada urmatoare. “daca nu am avea incredere in potentialul tau, nu am mai fi avut aceasta discutie si deja ne-am fi strans mainile si ne uram noroc”, cu aceasta fraza s-a inceiat discutia.
ce s-a intamplat? “angajatul problema” a devenit unul din cei mai buni si mai eficienti din acel departament, realizand sarcini pe care initial managerului lui, nu credea ca le poate face.
cand recrutam un om, il recrutam pentru potential iar toti oamenii cred ca au potentialul sa faca orice..cu conditia sa “VREA”:). Gerard O’donovan spunea ca potential-commitment=0.putini oamenii cred in potentialul tutror oamenilor lor iar exemplul de mai sus arata ca felul in care discuti cu oamenii, le construiesti increderea in ei este extrem de important
silviu finul meu mi-a trimis acest film, considerat a fi cel mai bun film pentru educatie. Daca ma uit la film, si ma uit apoi in jurul meu pe strada, cati oamenii ignora mesajul de la finalul filmului, “Children see…children do”.
daca ma gandesc la copii ei nu sunt altceva decat victime ale unor parinti care la randul lor au fost victime ale parintilor lor, un cerc vicios…cine ii va pune capat? Romania pare incet incet sa apeleze la reclame care vin sa educe..eu sper ca acesta e primul pas spre schimbare..nu va fi usoara si nici scurta..dar tine si de tine sa o facem:)
