Tu…la 3 ani si 35 de zile

Ai deja 3 ani si 35 de zile, ce repede a trecut timpul cu tine in preajma. M-am gandit sa iti scriu cateva lucruri pe care le faci pentru ca atunci cand cresti mare, sa le poti citi, pentru ca nu cred ca o sa iti amintesti.

Esti la faza in care in fiecare zi esti o alta printesa, aseara ne-am jucat de-a Alba ca Zapada, si tu dormeai in patul tau si eu eram piticii care te gaseau. Iti place sa ne jucam scene intregi din desene in care spui exact replicile respective. Esti la momentul in care, intri in cladirea unde Dana lucreaza, si ii spui portarului: “salut, eu sunt Rapunze”l si nici nu astepti sa iti raspunda. In fiecare zi esti imbracata prin casa intr-o rochie de printesa, preferata ta este Alba ca Zapada, desi inainte de Craciun ne-ai omorat cu rochia lui Bell. Acum iti doresti rochia lui Pocahontas si daca se poate cea a lui Rapunzel pe care sa ti-o aduca iepurasul ala alb, cu care o sa ai tu o discutie.

In fiecare zi ne suprinzi cu ceea ce scoti pe gura, la gradinita Oana, educatoarea spune ca vorbesti continuu din momentul in care ai intrat pana cand pleci. Acum ca a inceput anul nu prea ai dormit la gradinita la pranz, iar cand veneam acasa ne spuneai: “am dormit putin, dar nu e problema nu-i asa?” in timp ce iti tineai mainile sus amandoua.

Ai 3 ani si tableta Danei si aplicatiile ei nu mai  sunt un secret pentru tine, faci puzzle, repeti cuvinte in limba engleza, pictezi sau il chinui pe catelul Ben..:). Nu prea iti place sa colorezi, adica iti place in primele 5 minute pana cand acoperi foaia o data cu creionul, apoi, fie iei alta fie treci la alt joc. Iti place sa te joci cu mine de-a dormitul, tu zici ca esti mama si eu sunt tata si avem un bebe care te scoate din sarite, asa cum zici. In continuare dormi cu Alfie caruia ii spui in fiecare zi ca il iubesti, il cari la gradinita dupa tine, unde il pui in dulap pana la pranz, nu inainte de a-i spune somn usor. Iti place sa ne jucam cu vrajitoare, dar cand Cati educatoarea te-a amenintat ca daca nu dormi, vine vrajitoarea si il ia pe Alfie, i-ai raspuns ca te pacaleste pentru ca tu stii ca vrajitoarele sunt doar la desene.

Ai 3 ani si deja ai reusit sa faci doi gemeni sa se bata pe tine. Mama ta a aflat zilele acestea, ca cei doi gemeni de la gradinita: Marius si Darius, in fiecare seara discuta ce sa iti aduca a doua zi, in principal ciocolata. Apoi, cand ajungi la gradinita, ei vin iti aduc ciocolata si tu ii saruti pe obraz….trebuie sa recunosc ca m-ai luat prin suprindere, credeam ca momentul asta va veni mai tarziu dar se pare ca nu e asa. Pana acum ai intrebat de unde vin copiii si am avut prima discutie despre baiatul care nu te iubeste. Nu le constientizezi acum, dar noi da:)))

In afara de bicicleta in rest nu prea iti plac sporturile, preferi daca e frig sa stai in casa la fel cum nu iti place nici sa stai in apa daca apa nu este calda calda:).

Seara la culcare, iti citesc cel putin o poveste in timp ce tu termini sticla de lapte, apoi mergi la baie, te speli pe dinti si iti place asta foarte mult. Apoi imi spui sa te rog sa mergi in pat si asta fac, ma astepti acolo si apoi 20 de minute ne pupam, cantam, ne pupam din nou. Apoi, iti trebuie cam o ora sa adormi linistita pana dimineata…cand lucruri noi vom descoperi impreuna fiica mea:)

 

Proteste inteligente

This slideshow requires JavaScript.

 

Chuck Norris a venit

Protestele din Romania de azi ne-au aratat o latura creativa a romanilor pana acum vazut mai des pe bloguri si retele de socializare. Cea din Timisoara cu Chuck Norris de zilele trecute a fost geniala:

 

Industria de IT la unou nivel: Twitter cumpără un start-up pornit în România

Inca o dovada ca piata de soft din Romania este una foarte apreciata.

Odată cu achiziţia Summify de către Twitter, anunţată azi de fondatorii companiei, antreprenorii români Cristian Strat şi Mircea Paşoi, industria de tehnologie din România trece la un nou nivel.

http://www.forbes.ro/Twitter-cumpara-un-start-up-pornit-in-romania_0_2904.html

 

Revolutia la care visez eu – Vlad Mixich

​Revolutia la care visez nu are culoare politica. Pentru ca Romania anului 2012 nu e o dictatura, ci o tara condusa prost. Revolutia la care visez nu e organizata de partide. Pentru ca toti politicienii vorbesc la fel si fura laolalta cu marii capitalisti ai tarii. Revolutia la care visez nu e declansata de oamenii care vorbesc la televizor. Pentru ca Romania e o tara cu televiziuni care nu doar informeaza, ci si manipuleaza. Revolutia la care visez eu e altfel.
E una in care jandarmii ii snopesc in bataie pe huliganii din galerii, undeva pe stradutele laturalnice din spatele spitalului Coltea, in timp ce mii de hipsteri, studenti si profesori protesteaza liber, intre cladirea unei facultati si a unui teatru. Revolutia mea e una in care, sub presiunea strazii, Presedintele ales al Romaniei isi cere public scuze pentru erorile sale, la ora de maxima audienta. Revolutia mea e una in care oamenii nu protesteaza impotriva reformei sistemului medical, ci impotriva coruptiei din spitale.
Revolutia mea e una in care nimeni nu stie ce e legea 4, dar toti stiu ce scrie in articolul 2 din Constitutie: “Nici un grup si nici o persoana nu poate exercita suveranitatea in nume propriu”. Revolutia mea e una in care romanii inteligenti de peste hotare nu scriu texte revoltate de la distanta, ci iau primul avion spre acasa. Revolutia mea nu seamana cu golanii comunisti din Atena, ci cu indignatii liberi din Madrid. Revolutia mea e aici, printre noi, dar inca nu stie ca exista.
Revolutia mea e in scandarile auzite zilele astea la Timisoara – “Ole, ole, noi uram partidele”, sau la Cluj – “PDL si USL, aceeasi mizerie”. Revolutia mea e cu acea mama care i-a spus fiicei sale “Mama, du-te la proteste daca stii de ce te duci. Daca nu stii, stai si suna-ti un prieten care are nevoie de o vorba buna. E mai valoros decat sa fii gura casca.”
Revolutia mea e cu prietenul meu care, intr-o zi, a desfundat singur canalul imputit din fata blocului in care locuiau alti o suta de oameni. Revolutia mea e cu cei care dau like pe Facebook abia dupa ce ajung acasa, obositi dupa o zi de munca si patru ore de proteste. Revolutia mea e cu studentul nebun care nu vrea sa dea spaga ca sa treaca examenul, e cu femeia sofer care azvarle un zambet superior injuraturilor pe care le primeste in trafic, e cu maica-mea care inchide televizorul ca sa mearga la un concert.
Revolutia mea e aici, printre noi, dar nimeni nu-i spune ca are puterea sa schimbe lumea. Asa cum Raed Arafat a schimbat SMURD-ul. Asa cum Marcel Iures a infiintat un teatru independent. Asa cum Cristina Neagu a ajuns cea mai buna handbalista din lume. Asa cum o echipa mica de cercetatori a salvat Institutul Cantacuzino de la pieire. Asa cum toate aceste povesti adevarate imping tara mea, mai cu vai, mai cu chiu, inainte.
Stiu ca sunt idealist, dar stiu ca la o astfel de revolutie visati si voi. Si, daca printr-o minune, ea ar deveni realitate, cu siguranta ca nu ar vedea-o nimeni la televizor. Pentru ca prea multi dintre noi am fi ocupati sa o implinim si pentru ca revolutia la care visez eu nu are spectatori. Are doar actori.

 

Despre Romania de azi

Despre ce s-a intamplat in ultimele zile cateva randuri:

- incredibila miscarea pro Arafat declansata, pentru prima data in multi ani romanii au trecut de la caterinca, glume si posturi pe bloguri la actiune si protest. Un semn ca lumea nu doarme, ca inca mai stim sa ne aparam valorile, poate faptul ca sunt prea putine ne-a facut sa nu reactionam pana acum.

- el presedinte, un om pe care l-am votat, un om pentru care am iesit in strada la referendum si un om care isi bate joc de o natiune prin atitudinea lui. Nu cred ca este rolul unui presedinte de a suna la o televiziune si a folosi cuvinte precum ghici, ghicitoarea mea cine pleaca. Nu este rolul lui sa isi dea cu parerea despre o lege aflata in dezbatere publica si nici rolul lui sa apara la Tv sa zica ca, na bine daca nu va place legea mea imi iau jucaria si plec. Pentru asta da, ar trebui sa plece pentru ca a aratat ca nu este demn de un presedinte.

- protestatarii pasnici:)- interesant este ca au inceput fara sa fie adusi de sindicate partide, desi sunt convins ca si astea sunt pe acolo. Iar partea cu Arafat a fost o picatura care a umplut paharul Daca la salarii pana acum protestau bugetarii acum cam toata lumea s-a saturat. Naumovici avea aseara un bun speech, e ok sa iesim ca ne-am saturat de un guvern, dar care este solutia, are cineva o solutie mai buna? Si cred ca da are dar unde este?

- protestatarii violenti- niste frustrati din cauza carora protestele au scazut ca participanti. Daca se credeau la revolutie, ar trebuie sa afle ca in 89 magazinele erau ale statului, deci oarecum ale noastre, acum sunt ale unor oameni care muncesc, de dimineata pana seara, si nu ai niciun drept sa le vandalizezi munca si nici strada, pentru ca sigur nu tu o platesti.

- televiziunile- cele mai penibile, o gramada de analisti politici la Tv care isi dau cu parerea, de fapt cred ca si eu imi doresc sa fiu unul, ca minte nu iti trebuie, trebuie doar sa pui intrebari tampite si sa dai pareri despre orice. O gramada de reporteri care exagereaza orice lesin, invitati cumparati cu bani care sa declare una si alta si circ ieftin.

- jandarmii- oameni care castiga cu 25% mai putin, care ar fi trebuit sa fie acasa nu in centru luand caramizi in cap. Il auzeam azi pe dobro la guerilla, ca domne, jandarmii trebuie sa plateasca pentru exces de zel. Da Dobro, unii au avut exces de zel, dar cand ai 1000 de oameni in fata, 999 pasinici si unul singur vine si iti da o caramida in cap, nu crezi ca ii consideri apoi pe toti suspecti? Cat jandarmi sunt la spital? cati protestatari? Ce tot atat vorbim ca au intimidat, cum sa reactioneze sa le dea flori celor care au distrus orasul, celor care ii loveau cu pietre?

 

“Ziua mea”

La ziua mea, de la gradinita am primit tort cu toate printesele si invitata mea a fost prietena mea buna Cenusareasa, de aceea, eu initial imbracata in Cenusareasa m-am schimbat in Alba ca Zapada, ca sa nu o eclipsez:). Am dansat, ne-am jucat, am dat pedepse, am mancat tort..a fost chiar frumos..la anul o sa vina iara.

This slideshow requires JavaScript.

 

Raspuns ANPC in privinta Libariei Librarium/Cartea de Nisip

A venit si raspunsul la reclamatia mea cu privire la posibilitatea de a schimba o carte in termen de 48h, 10 zile sau 30 de zile chiar daca aceasta nu prezinta niciun defect. Raspunsul mai jos imi spune ca nu am dreptate si ca, daca cartea nu avea niciun defect nu pot sa o returnez. Scurt si la obiect…desi frustrant pentru ca legea nu ma ajuta trebuie sa accept ca greseala mea initiala de a cumpara cartea gresita, nu poate fi reparata nici cu ajutorul legii. Oricum, de la librarie nu mai cumpar pentru ca lipseste cultura de client, in cazul meu cel putin.

Nemultumit de raspunsul de la ANPC, am cautat mai multe despre returnarea produselor. Se pare ca exista o lege 449/2003 si o OUG 130/2000. Si daca despre cartea mea nu am gasit mare lucru, am gasit ceva interesant la OUG130/2000.

Luat de pe un Forum traducerea legii:

din momentul in care ai primit un produs comandat pe internet, ai 10 zile pentru  a-l returna, daca nu esti multumit de el. Nu trebuie sa invoci vreo prevedere  anume, ci doar sa il trimiti inapoi. Bineinteles, produsul trebuie sa fie in  stare perfecta, sa nu fi fost purtat, dat cu parfum, vopsit, lovit, fortat in  vreun fel etc.
Singurele cheltuieli pe care le poti suporta tu sunt cele  de returnare a produsului: cheltuielile cu Posta, cheltuielile cu curierul, etc.  Pentru incadrarea in fluxul de procesare al marilor comercianti online, trebuie  totusi sa citesti termenii si conditiile de functionare a magazinului in cauza,  pentru ca s-ar putea sa fie nevoie sa mentionezi pe pachetul tau un anumit cod  de produs ori numar de identificare menit sa ii ajute sa preia si proceseze  cererea ta.
10 zile devin 90 de zile Interesant e si  un alt lucru. Termenul de 10 zile despre care vorbeam mai sus (cel in care poti  opta pentru returnarea produsului), se prelungeste la 90 de zile in cazul in  care comerciantul nu ti-a mentionat expres despre existenta dreptului de  returnare a produselor. Legea impune chiar si o forma in care magazinul trebuie  sa iti povesteasca despre dreptul de returnare anticipata: “Consumatorul are  dreptul sa notifice in scris comerciantului ca renunta la cumparare, fara  penalitati si fara invocarea unui motiv, in termen de 10 zile lucratoare de la  primirea produsului sau, in cazul prestarilor de servicii, de la incheierea  contractului”. Aceasta instiintare trebuie redactata cu caractere ingrosate. In  cazul omiterii acestei clauze, produsul sau serviciul este considerat livrat  fara cerere de comanda din partea consumatorului.
Prin urmare, ce trebuie  sa retii este urmatorul fapt: daca undeva, pe paginile magazinului respectiv  este mentionata existenta dreptului de returnare a produsului, ai 10 zile pentru  returnare. Daca nu e mentionat dreptul in cauza, ai 90 de zile pentru  returnare.
De la momentul returnarii produsului, comerciantul are la  dispozitie 30 de zile pentru a-ti returna banii. Cele 30 de zile incep sa curga  de la data returnarii produsului. Comerciantul nu poate solicita de la  consumator cheltuielile aferente rambursarii pretului.

 

BREAKING NEWS: Mircea Lucescu se simte bine. Şi trage în vatman- preluat din Gandul

Că televiziunile româneşti au pierdut demult simţul conceptului de “breaking news” şi ne prezintă zi de zi şocuri clocite în redacţie, de tipul băsescianului “afară plouă”, scrise cu majuscule pe fond galben, ne-am lămurit. E starea presei de azi, iar noi, “scribii”, avem, la rându-ne, bubele noastre.

Premiera în cazul Mircea Lucescu este alta. Pentru prima oară, corifeii de serviciu din platouri şi reporterii marca “ce aţi simţit în acele momente” au avut şansa de a preaslăvi şi de a transmite non-ştiri îngrijorate despre un personaj care încă trăieşte. De obicei, în România asistăm la astfel de spectacole greţoase doar când o personalitate moare.

Am aflat astfel că reputatul antrenor de fotbal, ale cărui calităţi de tehnician sunt incontestabile, a fost până acum subevaluat: el nu este doar “un monument al fotbalului românesc”, ci o comoară a culturii şi societăţii româneşti, un model pentru oricine are pretenţia că e român, ba chiar om.

Nu ştim cum am trăit până acum fără să tindem, ca rasă umană, către gena Lucescu, însă am aflat în acest weekend că, la un pas fiind de a-l pierde într-un stupid accident de circulaţie, era să ne ratăm ca naţie.

Un întreg mecanism de PR şi de strâns capital de imagine s-a declanşat penibil în jurul unui om care, într-adevăr, nu poate fi acuzat de nimic, decât că este un şofer nepriceput şi poate un pic cam tupeist. “Un filozof al volanului”, cum l-a numit fostul său patron, George Copos.

Prin lumina reflectoarelor de televiziune de la poarta Spitalului Universitar au început să curgă personajele din fotbal, venite să se intereseze, la marginea patului de spital, dacă “Il Luce” se simte bine. Uman, frumos, şi totuşi atât de ipocrit. Oare un om cu patru coaste rupte simte nevoia de aşa ceva?

Medicii care l-au tratat nu s-au lăsat mai prejos şi au intrat în joc. Ai fi zis că asistăm cel puţin la o separaţie de siameze, dacă nu la descoperirea leacului pentru cancer. Când colo, o întreagă comisie “interdisciplinară” de 11 doctori şi chirurgi s-a adunat de la mai multe spitale, pentru a performa o banală operaţie.

Chiar ei au spus că viaţa lui Lucescu nu a fost nicio secundă în pericol, dar au făcut acest lucru în conferinţe programate la câteva ore una de alta, precum şi în rapoarte date presei la poarta spitalului, din care aflai că nu s-a întâmplat nimic. Totul a fost cum nu se poate mai banal, doctoriceşte vorbind.

Totuşi, nu poţi condamna o breaslă mânjită de confraţii care iau şpagă de la muribunzi sau de pacienţii care fug de spitalele româneşti la Budapesta şi la Viena, că se agaţă de o astfel de geamandură de PR. Pentru a arăta că sistemul sanitar românesc nu este chiar aşa de praf cum s-a creat percepţia în ultimii ani, medicii de la Universitar s-au folosit de un “înger” puţin julit precum Mircea Lucescu, ca să dea o poleială sistemului medical.

Ce a păţit de fapt Mircea Lucescu? Obişnuit poate cu şoferul pus la dispoziţie de miliardarul ucrainean Rinat Ahmetov, Lucescu a întors scurt la stânga pe linia de tramvai, fără măcar să arunce o privire în spate, şi a fost luat pe sus de un tramvai. Apoi a fost proiectat în maşina unei şoferiţe, pe contrasens, care se oprise tocmai ca să-l lase pe Lucescu să treacă. Nimeni nu a păţit nimic, în afară de şoferul vinovat: Mircea Lucescu.

Nu i s-a spus niciodată aşa maestrului “Il Luce” – şofer vinovat, pentru că nu rimează. Nu dă bine. Dacă vreun alt şofer cu SUV argintiu ar fi comis-o, s-ar fi şters cu el pe jos în piaţa publică.

Întors de sărbători la Bucureşti, Mircea Lucescu pare să se fi molipsit de tupeul aiuritor al şoferului-bizon, specie care infestează şoselele pline de surprize ale României. De pe patul de spital, îmbărbătat poate de osanalele care i se ridică de trei zile la televizor, “Il Luce” uită cine e de vină în toată povestea şi trage în vatman: “Parcă a vrut să dea peste mine”, a declarat el pentru un ziar de sport.

Acest şmecher cu tramvai ar trebui să fie dat afară din RATB şi să înfunde puşcăria. Unde vă grăbeaţi, domnule vatman? Nu puteaţi să aruncaţi o ancoră, să viraţi stânga sau dreapta de pe şine, orice, numai să aibă timp “Il Luce” s-o cotească scurt peste linii?

 

colindele noastre

Sue, o colega a mea din UK in timp ce conduceam spre Brasov ascultand radio,ma intreaba, astea sunt colinzile voastre? Dar de ce sunt atat de triste?Ale noastre sunt vesele, noi ne bucuram ca vine Craciunul voi parca va intristati, nu stiu ce canta ala (ala adica cine altul decatHrusca) la radio dar pare trist.

Si are dreptate, noi avem colinzi cu ler si lin, si cand cantam o brad frumos parca il cantam trist nu vesel. Cateva colinzi le avem care sa zici ca sunt mai vesele, preferata dinamovistilor (aia cu steaua) si parca domn domn sa inaltam. Sunt convins ca mai sunt dar majoritatea sunt triste, de parca ne intristam ca vine Craciunul si poate ca asa si e…brad, carne,porc, cadouri…toate costa dar criza e doar de 2 ani pe cand colindele astea au fost asa de and am inceput sa le cantam…